3. Valea lui Stan la 73 de ani - 16 septembrie 2012

Participanţi: Marius Prundaru, Andra Prundaru, Mariana Bocanciu şi Ileana Bocanciu.

Chiar dacă nu prea ne plătim cotizaţia şi activăm mai rar, ne place să ne numim încă, membri ai Asociaţiei de Turism Chindia şi cercetaşi ai Centrului Local „Naparis”Pucioasa.

Duminică dimineaţă, am continuat cu nădejde „Sărbătoarea Fecioarelor”, intenţionând parcurgerea canionului Văii lui Stan.

După ce ne-am strâns toate lucrurile din stână şi am făcut curăţenie, ne-am retras de pe Valea Buda (vale pe care se construiesc patru lacuri de acumulare şi o microhidrocentrală, ca şi pe alte văi de munte – vezi Ialomiţa sau Capra).

Am ocolit lacul Vidraru pe partea cealaltă, trecând pe lângă Cabana Cumpăna. Pe aici drumul este neasfaltat şi destul de prost, cu multe denivelări şi gropi. Odată ajunşi înapoi la tunel, am coborât cei 2 km şi am lăsat maşina în curba largă, la intrarea pe vale, alături de alte vreo 5-6 maşini, parcate tot acolo.

Ne-am luat bagaje uşoare, ca pentru o tură de 4-5 ore, dar nu am uitat de hainele de ploaie pentru că vremea era tot închisă şi nu anunţa nimic bun.

Am plecat la ora 13:30, în ritm lejer. Andra în faţă, fluierând, apoi Marius, iar eu în spatele mamei, supraveghindu-i paşii, pentru că dacă eu urma să împlinesc peste două zile 44 de ani, ea va împlini la iarnă 73!

În prima parte valea este uşoară şi întâlnim doar câteva scări mici, pe care le trecem fără probleme. Apă este puţină, ca peste tot în vara asta...

Dăm totuşi de o salamandră, de care un bebeluş purtat în marsupiu se arată foarte interesat.

Încep să apară scările mai mari şi mai abrupte, valea să se îngusteze iar cascadele să ne bucure privirea. Traseul este refăcut anul acesta şi graţie celor care au lucrat aici este refăcut foarte bine. Se vede că oamenii au muncit cu pasiune şi cu răspundere. Au făcut o treabă absolut minunată. Nu zic că traseul este uşor. Dar pe toate porţiunile dificile, traseul este prevăzut cu cablu suplimentar de via ferata, astfel că dacă ai cea mai mică reţinere, poţi veni echipat cu ham şi lonje, pentru a-l străbate în perfectă siguranţă.

Pentru echipa noastră, cu media de vârstă de 43 de ani (Andra are 12 ani) nu au fost probleme deosebite, iar obstacolele au fost depăşite rând pe rând, cu atenţie şi voinţă.

Vechiul baraj din capătul văii marchează ieşirea propriu-zisă din canion, poteca continuând de astă dată în urcuş pronunţat prin pădure. Am sosit peste circa un sfert de oră la poiană şi odată cu noi şi ploaia. Din poiană am făcut mai bine de o oră până înapoi la tunel, unde Marius, mai repede de picior, ne aştepta deja cu maşina pregătită şi bujiile curăţate.

Obosiţi, transpiraţi şi plouaţi, ne-am schimbat imediat cu haine uscate şi ne-am reluat locurile în maşină, având încă în minte frumoasele imagini şi puternicele impresii trăite în canionul Văii lui Stan. Traseul a durat patru ore şi jumătate.